În zilele de demult nu existau ustensile si echipamente sofisticate pentru a gati mâncarea thailandeza. Fara sa mai vorbim de faptul ca nu existau nici oale, cratite (tigai). Singurul instrument metalic folosit la gatit era cutitul. Prin urmare tehnicile de gatit erau limitate la stadiul initial al bucatariei thailandeze. Oricum stramosii thailandezi erau asa creativi încât chiar fara ustensile sofisticate puteau gati diferite feluri delicioase prezente pâna în zilele noastre.
Arta de a gati mâncarea thailandeza s-a dezvoltat de-a lungul anilor, cu influente vestice. Odata cu aparitia ustensilelor moderne de bucatarie s-au dezvoltat noi idei si noi tehnici. Astazi un bucatar thailandez bun poate fi din ce în ce mai creativ în comparatie cu anii de demult.
Oricum, indiferent de felul în care au evoluat lucrurile, unele metode tipice de a gati mâncare thailandeza au ramas aceleasi ca în trecut. Aceasta metoda deriva din faptul ca Thailanda abunda în lemn natural care poate fi folosit la aprinderea focului si la gatitul mâncarii. În mod normal thailandezii prajesc pe gratar carnea si pestii de mare proaspeti si îi manânca cu un amestec subtire cremos (local se numeste "Nam Phrik") care are o aroma dulce-acrisoara astfel încât devine mai gustoasa.
O alta metoda populara de a gati este "Yam", practic o forma de salata. Dar salata thailandeza difera de cea vestica, pentru ca sosul thailandez nu contine grasimi în ingredientele sale, spre deosebire de maioneza care contine multe calorii si grasimi. Ca sa gatesti o salata thailandeza se adauga pur si simplu o portie de condimente sarate precum sos de peste din sare, suc de lamâie, chili si uneori usturoi si salata si se amesteca. Apoi poti face diverse feluri de mâncare cu salata thailandeza fie salata din creveti, din porc, din papaya, salata de vita si asa mai departe, depinde de ideile creatoare ale fiecaruia. Prin urmare oricine ar putea gasi un fel de mâncare "Yam" delicios iar ingredientele sale si mirodeniile sunt foarte sanatoase.
Un alt mod de a prepara mâncarea thailandeza e prin fierbere. Înainte de epoca gastronomiei moderne thailandezii foloseau la fierberea mâncarii oale din lut. De asemenea, foloseau aceleasi oale la gatitul orezului si a variatelor feluri de supa. Faimoasa "Tom Yam Goong" provine din aceasta tehnica de fierbere. Mâncarurile gatite cu curry erau si ele la moda cândva, dar mâncarurile cu curry de astazi sunt mult diferite de cum erau cândva, fiindca vechii thailandezi nu foloseau lapte de nuca de cocos în acele supe condimentate.
Arta culinara thailandeza a evoluat în contact cu influentele culturale ale altor tari, în special China si Europa de Vest. Thailandezii au adoptat cu placere o metoda rapida chinezeasca de prajire si au creat sortimente multe de antreuri prajite prin agitare în meniul lor. O alta influenta a uscatului (de pe continent) se reflecta în folosirea pe scara larga a taiteilor în retetele thailandeze. În timp ce chinezii prajesc mult taiteii si creaza sosuri pline de savoare pentru amestec, thailandezii îl aplica în stil tipic thailandez. Taiteii thailandezi au un gust dulce, sarat si uneori condimentat. Un fel special este Mee Krob, sau taitei crocanti.
În vremea regelui Narai cel Mare care a coincis cu domnia regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, mâncarea thailandeza a facut un mare salt înainte. Strainii si negustorii ajungeau în Thailanda în vechea capitala din Ayutthaya. Ei au adus noi feluri de mâncare si noi ingrediente. Thailandezii nu foloseau laptele de nuca de cocos în mâncare înainte de sosirea acestor straini. Fiindca vesticii foloseau lapte în mâncare ne-a venit si noua ideea de a folosi lapte din nuca de cocos în mâncarurile noastre cu curry. Si astfel folosirea laptelui din nuca de cocos a devenit un lucru normal.
În acele zile laptele din nuca de cocos era folosit doar la desert si la anumite feluri de mâncare. Este un ingredient important, la fel ca zaharul de palmier si faina de orez. Odata cu sosirea portughezilor am introdus ouale în ultimul nostru fel de mâncare. Astfel ca desertul portughez cunoscut drept florile de aur si firicelele de aur facute din sirop de zahar si galbenusuri de ou sunt bine cunoscute pâna în ziua de azi. Unii înca mai cred ca aceste dulciuri sunt deserturi nationale thailandeze dar în realitate ele sunt de origine portugheza.
O parte din chinezi, în special Fukianezii au migrat în Thailanda. Ei au adus cu ei cultura lor gastronomica si au dezvoltat generatii dupa generatii propria mâncare, care a devenit mai târziu parte a bucatariei thailandeze.
Bucataria vestica a avut cea mai puternica influenta din vremea regelui Rama al V-lea încoace. Dragii nostri monarhi erau educati în Europa si aduceau cu ei cultura vestica si gustul vestic în mâncare. Din când în când vedem aceasta influenta în meniul unor restaurante de stil vechi care servesc mâncare thailandeza dar care au în meniu si mâncaruri gatite prin înabusire. Thailandezii iubesc limba de vaca înabusita si asta cu siguranta este o ramasita a bucatariei vestice din ultimii 100 de ani.

Thailandezii sunt o natiune de gurmanzi. Când se întâlnesc, prima întrebare pe care si-o pun thailandezii este: "unde te duci?" iar a doua: "ai mâncat?" Ne place mâncarea buna. Ne place sa experimentam. Suntem o natiune care are multe materii prime, gata de a fi transformate în delicatesuri cu arome tentante. Mâncarea thailandeza nu este greu de gatit dar trebuie sa întelegem cum trebuie amestecate ingredientele si cum trebuie combinate gusturile.

INAPOI