Aici nu există noțiunea „să mori de foame”. Bucătăriile ambulante sunt omniprezente, unele sunt improvizate chiar pe motorete și pe bărcile pitoreștilor piețe plutitoare.
Gheretele sunt deja un upgrade al culturii culinare; acolo se pregătesc supe vândute apoi în punguţe de plastic, snopuri de spaghete din soia, maldăre de colţunaşi străvezii, zeci de condimente, cârduri de raţe lucioase, fripte şi atârnate pe sfoară. E mult fum, căci thailandezii tot timpul prăjesc, frig sau coc legume și carne (sau ceva ce pare carne).
Mirosurile sunt irezistibil de admenitoare – de la ceaunele și grătarele vioaie, dar se împletesc bizar cu izul parfumat al zecilor de beţişoare ce ard la fiecare altar, colţ, stâlp, copac, magazin – practic, oriunde există 50 cm pătraţi dedicaţi lui Buddha.
Îmi asum o recomandare, căci cred că ai venit degeaba în Thailanda dacă eviți streetfood. Sunt deja figuri celebre ale bucătăriei stradale, cum ar fi Jay Fai în Bangkok sau doamna „Cowboy” din Chiang Mai.
Mănâncă fără ezitare de la vânzătorii de pe stradă; cele mai multe feluri sunt gătite la temperaturi ridicate, majoritatea germenilor patogeni sunt distruşi. Care or fi rămas sunt oricum anihilaţi de chili, ardeii crunţi ca iadul. La început, fii totuşi prudent şi încearcă doar pad see yu (tăieţei cu sos de soia) şi bea din nuca de cocos ţinută pe gheaţă. Ştii regula: cu cât un local – asta poate să însemne trei mese înşirate pe trotuar – e mai aglomerat, cu atât e o garanţie că-i mâncarea proaspătă.
Date fiind preţurile mici (un prânz amplu pentru 10 persoane, cu trei feluri de supă, vreo patru peşti mari, cinci-şase platouri cu legume, bere şi sucuri a costat mai puţin de 50 euro) poţi cere mai mult decât ţi-e foamea.
Gustă din toate, e singura cale să afli ce-ţi place şi ce-ţi suportă cerul gurii. Vrei să supravieţuieşti unei mese thailandeze? Mai întâi, îţi redefineşti dumneata noţiunile europene despre picant. „Medium” e de nesuportat. „Hot” e deja letal. Fă-te clar înţeles, fie şi prin semne. Deşi thailandezii sunt flataţi dacă oaspeţii rezistă la jarul incandescent din farfurie fără să clipească, la capitolul condimente eu una n-am reuşit să fac figură bună. Măcar m-am străduit.
Text și fotografii: Anca Ciuciulin