Piețele thailandeze plutitoare

Constituie cel mai eficient și vesel mod de a face comerț naval, înainte de ivirea zorilor, când pe canale plutesc flotele minuscule ale grădinăreselor și precupețelor.

Știm că vorbele sunt sărace când vine vorba de abundența vegetală thailadeză ce ajunge sub diferite forme în farfuria din fața omului. Grâne și orez, fructe și legume, bambus și cine mai știe ce – toate se pot vedea atât pe tarabele pline cu vârf din piețele orășenești sau rurale, cât și în bărcile ce populează canalele navigabile, ca un caleidoscop de culori și miresme în veșnică plutire. Aici chiar trebuie să ajungi dimineața foarte devreme.

Între două mișcări din vâslă, unele negustorese își promovează produsele cu mici strigături, deși toată lumea pare că știe pe toată lumea – iar gospodinele cumpără fix ce au nevoie din coșurile, castroanele, pungile, gălețile sau oalele de pe „punte”. Doar turiștii par năuciți de spectacolul instagramabil și, din bărci sau de pe maluri, fotografiază zâmbind și ei nonstop (normal, doar sunt în Țara Surâsului!). 

Nu doar legume crude și fructe sunt aduse pentru negoț pe calea apei. Poți cumpăra și mâncare gătită chiar sub ochii tăi, căci multe bărci au instalate grătare, plite, mici cazane unde bolborosește câte o fiertură. Ți se oferă frigărui, orez copt în pachețele din bambus, felii de banană prăjită, aripioare de pui cu sau fără sos, plus încă multe altele: pad thai, tom sum, tom kha kai, massaman curry, pad pak boong fai daeng. De-astea.  

Unele canale sunt flancate de zeci de tarabe instalate pe maluri, cu articole utile la casa omului: de la linguri la chiloți, de la detergenți la șosete și pălării, de la condimente la pijamale; ici-colo, artizanat spre bucuria turiștilor. La fiecare 10-15 metri, afli câteva mese unde îți astâmperi foamea și setea, pe măsură ce se face mai cald, și mai cald, și mai cald.

Și, între două bărci și două îmbucături, ți se mai confirmă ceva: că o masă thailandeză e un spectacol vizual, pe lângă decât binecunoscuta virtuozitate gastronomică.

Și că, în nuanțe infinite și cu texturi bizar de apetisante, nu există roade al pământului Siamului să nu-și găsească locul în farfurie – fie crude, crocante, fierte, fripte, prăjite.

Text și foto Anca Ciuciulin