Povestea numelor – onomastică la alegere

Text și foto: Anca Ciuciulin

În Thailanda, poate să te cheme cum vrei tu. Și e ok să te răzgândești.

Am o prietenă care, înainte să cumpere bilete de avion pentru ca mama sau sora ei din Thailanda să vină în vizită în România, le sună să le întrebe cum le mai cheamă zilele astea…

Grafia aia incredibilă a limbii lor este, pentru ochii occidentalilor, doar decorativă: nu ai cum să pricepi nici măcar unde încep și unde se termină cuvintele. Mai mult, regulile ortografice par destul de flexibile, așa că vom întâlni denumiri ale aceluiași loc scrise cu alfabet latin în multiple variante…

Revenind la nume: mulți thailandezi (inclusiv ghizii) folosesc câte o poreclă sau un diminutiv, oricum ceva scurt din maximum două silabe: Pan, Pom, Tippy, Mon.

Dar iată o curiozitate: thailandezii adulți (18+) își pot schimba numele și prenumele de câte ori doresc. Fără să dea explicații – pur și simplu pentru că nu le place cum sună, că nu le aduce noroc, că vor să dea dovezi de iubire cuiva de care li se pare că s-au îndrăgostit temporar, orice pretext e bun și nu trebuie justificat. Se duc frumos la primărie, stau un pic la coadă și, în 15 min, ies cu alt act de identitate. Taxa este infimă.
Părinții pot schimba numele copiilor minori. Dacă se dorește modificarea numelui de familie, trebuie să inventeze unul nou; dacă deja cineva îl posedă, trebuie să obțină permisiunea lui sau a moștenitorilor.

Singurele inconveniente: trebuie să își schimbe toate documentele ce conțin identitatea: carnet de șofer, legitimații, carduri, titluri de proprietate. Și, în plus, de câte ori au de rezolvat chestii juridice/legale, să aibă la ei certificatele de naștere și cele de schimbări de nume.

Un român căsătorit de multă vreme în Chiang Mai îmi confirmă: are un cumnat care și-a schimbat anul trecut buletinul de trei ori, doar așa, că nu îi plăceau numele alese.

Așadar, thailandezul poate să revină (dar nu mai devreme de câteva luni) la vechiul nume sau să dorească altul mai trainic și mai frumos.