Dacă vă plimbați de-a lungul maiestuosului Chao Phraya ce străbate Bangkokul, puteți trece pe lângă o zonă relativ liniștită lângă pontonul numit „Tha Tian”. Acest loc – al cărui nume se traduce prin „pontonul scund, plat” – are o legendă străveche legată de două dintre cele mai emblematice temple din Thailanda, Wat Pho și Wat Arun.
Povestea este despre prietenie, trădare și lupta epică între doi giganți care au amprentat pentru totdeauna istoria orașului.
Se spune că, odinioară, doi uriași puternici – gardienii templelor Wat Pho și Wat Arun – trăiau în armonie, fiecare de-o parte a râului. Acești giganți nu erau simple statui de piatră, ci ființe vii, cu suflare și simțire, legați de o prietenie profundă.
Dar într-o zi, pacea lor a fost zdruncinată.
Gigantul de la Wat Pho, aflat într-un impas financiar, a zburat peste râu în căutarea ajutorului prietenului său de la Wat Arun. Loial și încrezător, acesta i-a oferit sprijinul cerut. Însă, când a venit timpul să-și onoreze promisiunea, gigantul de la Wat Pho a refuzat să returneze împrumutul.
Trădat și cuprins de furie, uriașul de la Wat Arun a pornit prin văzduh, traversând apele fluviului pentru a-și înfrunta vechiul aliat. Ce a urmat nu a fost o simplă ceartă, ci o bătălie titanică ce a zguduit pământul. Copacii au fost smulși din rădăcini, casele s-au prăbușit, iar întregul ținut dintre cele două temple a fost redus la ruină.
Distrugerile au ajuns până la ceruri. Zeul Shiva – cunoscut aici ca Phra Isuan – a coborât pe pământ pentru a pune capăt haosului. Iar ca pedeapsă, i-a împietrit pe amândoi. Zona devastată de luptă a devenit cunoscută, de atunci, ca „Tha Tian” – locul unde pământul însuși a fost aplatizat de furia giganților.
Dar unde sunt acești uriași astăzi?
Legenda lor nu a pierit. Îi poți regăsi, nemișcați, dar veșnic veghetori. La Wat Arun – Templul Zorilor – doi giganți colorați stau de pază la porțile templului. Nu sunt simple statui; ei sunt personaje desprinse din Ramakien, epopeea națională thailandeză inspirată din Ramayana:
- Tosakanth (Ravana) – regele demon cu piele verde și zece fețe, o figură impunătoare și enigmatică.
- Sahatsadecha – conducătorul lumii interlope, înveșmântat în nuanțe de roșu aprins.
Acești gardieni păzesc în tăcere intrarea în sala de hirotonire (Ubosot), privindu-i pe toți cei care trec pragul templului.
De cealaltă parte a râului, la Wat Pho – renumit drept locul de naștere al masajului thailandez și adăpostul faimosului Buddha înclinat – au existat odinioară patru perechi de statui gigantice, ridicate la porțile bibliotecii sacre. Realizate în timpul domniei regelui Rama al III-lea, doar două perechi au supraviețuit timpului:
- Maiyarap și Saeng Atit, la poarta sud-vestică
- Phaya Khon și Sattasura, la poarta nord-vestică
Celelalte au fost îndepărtate în timpul renovărilor ordonate de Rama al IV-lea. Totuși, prezența acestor figuri încă bântuie atmosfera templului – nu ca o amintire sumbră, ci ca o șoaptă dintr-un alt timp.
Pentru localnici, acești giganți sunt mai mult decât artă – sunt paznici ai sufletului orașului, martori tăcuți ai unei mitologii vii.
Așa că, data viitoare când ajungeți în Bangkok, nu vă opriți doar la turlele aurite și nu vă rezumați la fotografiile de vacanță. Luați o pauză. Priviți în ochii nemișcați ai giganților. Ascultați ecoul poveștii lor.
Până la urmă, aceasta este esența Bangkokului – nu doar o metropolă modernă, ci un oraș unde mitul și istoria se împletesc și veghează împreună, în tăcere, asupra trecerii timpului.
Sursa: www.nationalthailand.com