De ce am asemanat mereu paradisul cu un peisaj tropical? M-am lamurit in momentul in care am ajuns pe una din incredibilele insule cu ape turcoaz si plaje stralucitoare din Thailanda. Aceasta tara ce atrage zeci de milioane de turisti anual o face nu doar pentru ca are o cultura incredibila, o capitala faimoasa pentru amestecul de nou si de traditii (asa cum am scris si AICI), dar mai ales pentru peisajele sale exotice si plajele de vis. Iar eu am avut norocul sa descopar unele din cele mai frumoase in recenta mea vacanta in Thailanda. Sunt in sudul tarii, in apropiere de faimosul Phuket, asa ca pot fi vizitate usor de cei care aleg sa se cazeze in aceasta zona.
Si o sa incep cu:
James Bond Island
E una din cele mai faimoase (daca nu cea mai faimoasa insula thailandeza) si se afla intr-un arhipelag urias, ce include peste 100 de insule si insulite din Phang Nga Bay – din apropierea Phuketului. Evident, peisajele spectaculoase de aici au atras producatori de film din toata lumea, dar cel ce a facut faimoasa aceasta insulita a fost chiar personajul lui Ian Fleming, faimosul spion James Bond. Acesta ajunge aici in 1974, odata cu filmul “Barbatul cu pistolul de aur”, cand James Bond era interpretat de Roger Moore. Exista o faimoasa scena a duelului filmata chiar pe acesta plaja, iar de aici incolo a fost nevoie doar de un foarte bun marketing turistic astfel incat milioane si milioane de turisti sa isi doreasca sa ajunga aici:.
Gazdele noastre ne-au pregatit in program o escapada cu o barca privata in incredibilul golf Phang Nga, iar dupa ce am plecat din micul port din Phuket am avut cam o ora la dispozitie sa admiram insulele de mangrove, in timp ce in departare incepeau sa se vada tot mai semet culmile inverzite ale insulelor desprinse parca din filme SF. Tinta noastra a fost insula Koh Tapu, cea facuta celebra de spionul britanic.
Aici am avut timp suficient sa exploram, sa facem poze cu stanca spectaculoasa pe fundal, sa ne plimbam pe mica plaja unde are loc scena din “Barbatul cu Pistolul de Aur” si sa facem mici cumparaturi de suveniruri. Ma rog, nu va recomand sa faceti asta aici, pentru ca preturile sunt mult mai mari decat cele de pe continent, doar daca tineti mortis sa aveti un suvenir chiar de pe celebra insula. Insa nu va impiedica nimeni sa luati ca suvenir o scoica de pe plaja faimoasa, asa ca puteti iesi mult mai ieftin astfel. Aveti mai jos mai multe variante de “fotografii” pe care puteti sa le faceti odata ajunsi aici, insa imi pare rau ca nu am facut una si cu piatra ce mentioneaza ca filmul din 1974 a fost filmat aici. A fost o experienta faina, mai ales ca apoi barca ne-a dus in larg, iar acolo, cine a dorit, a putut merge intr-o scurta plimbare cu caiacul, pentru a vedea paduri de magrove si o celebra pestera din insula Panak. Eu am renuntat la aceasta experienta, pentru ca afara era deja foarte cald, iar soarele de la tropice este neinduplecat, oricat SPF ai pune pe tine. Asa ca am preferat sa savurez un fresh de fructe exotice, pe pontonul din larg, asteptand ca ai mei colegi de excursie sa revina de pe ocean.
Pentru cei care isi doresc sa experimenteze o astfel de croaziera in golful Phang Nga, sa stiti ca am gasit ceva similar cu ceea ce am avut nou inclus in program, AICI. Noi insa am continuat turul cu o alta experienta foarte speciala, vizita unui sat de pescari unic:
Panyee Island
Este chiar in mijlocul oceanului, si in afara de o mica stanca ce se inalta semeata si o mica bucata de pamant unde este construita o moschee, restul satului este construit pe piloni de lemn, chiar deasupra oceanului. Mi-a adus cumva aminte de cochetul Burano, de langa Venetia, care banuiesc ca asa arata in anii intameierii sale in evul mediu. Stradute din lemn suspendate deasupra marii, copii care se jucau cu o multitudine de pisici, casute colorate prin ale caror usi deschise puteai observa familii intregi, magazinase dintr-un mic bazar de unde puteai sa iti iei suveniruri din acest loc straniu, toate suspendate deasupra oceanului intr-un sat intemeiat in urma cu doua sute de ani de pescarii din Jawa plecati in cautarea unor ape mai generoase in peste.
Dupa cum cred ca v-ati dat seama, populatia de aici este musulmana – de aceea si portul specific al femeilor, dar si prezenta unei moschei in acest sat. Insa trebuie sa recunosc ca mi s-a parut extraordinar acest loc, tocmai pentru ca oamenii de aici rezistau sa traiasca in astfel de conditii, suspendati intre cer si mare. Iar mancarea a fost geniala, pentru ca tot in Panyye am si luat pranzul. Nu ne-am delectat insa cu creveti fermentati uscati – o specialitate locala nu foarte delicioasa – pe care am gustat-o in bazar, ci cu salate si preparate thailandeze foarte bune!
Dupa pranzul racoritor (afara erau peste 40 de grade), am continuat sa exploram straniul sat, pana am ajuns la un teren de fotbal de care localnicii sunt extrem de mandri. Asta pentru ca la inceputul anilor 2000, copiii de aici, inspirati de Campionatul Mondial de Fotbal, si-au contruit din resturi de lemn purtate de valuri un teren de fotbal plutitor. Iar asta nu e tot, pentru ca dupa ce si-au facut o echipa, s-au inscris cu ea in campionatul regional de juniori, unde au reusit in final sa se plaseze pe locul al 3-lea, desi nu aveau experienta si terenul lor era unul improvizat. Ba chiar se spune ca au cerut sa joace in picioarele goale, pentru ca asa erau obisnuiti in satul lor plutitor. Dar chiar si asa, au fost foarte buni.
Intre timp, un teren modern a luat locul celui improvizat, iar echipa juniorilor de aici continua sa fie una din cele mai bune din sudul Thailandei. Eu m-am bucurat sa aflu povestea lor si sa ma fotografiez pe singurul teren de fotbal suspendat deasupra unui ocean.
Ne-am despartit cu greu de echipajul barcii noastre rapide si de simpatica noastra ghida de la Local Experiences, pe nume Kiwi, pentru a continua aventura pe continent. Asta pentru ca urma sa admiram intregul peisaj pe care il explorasem in acea zi de undeva de sus, de pe un varf muntos.
Samet Nangshe
Am facut aproximativ o ora pana la locul in care am fost preluati in remorca unei masini de teren si am inceput sa urcam pe varful destul de abrupt. Desi praful de pe drumul in panta a fost destul de deranjant, in momentul in care am ajuns in varf si am vazut privelistea uluitoare, am uitat complet de orice altceva. Pentru ca locul arata cu adevarat incredibil, vizitatorii avand la picioare intreaga panorama a Phang Nga Bay. Aveti si o multime de colturi instagramabile, ba chiar si o terasa unde puteti sa va luati ceva de baut. Ba chiar si o mica pasarela de unde sa va faceti niste fotografii si mai frumoase cu peisajul superb in spate.
Daca ajungeti aici, eu zic ca merita sa urcati si pe Samet Nangshe, macar pentru cateva fotografii care o sa va uimeasca prietenii. E adevarat, Thailanda are o multime de locuri incredibile, nu degeaba i se spune “Amazing Thailand”, iar eu abia asteptam sa vad ce ne-au mai pregatit gazdele noastre. Si trebuie sa recunosc ca urma sa fiu si mai uimit, pentru ca am vizitat alte insule tropicale de o frumusete ireala, si anume:
Insulele Similan
Aflat in Marea Andaman, la 70 de km departare de tarm, acest arhipelag este in totalitate un parc natural. Frumusetea extraordinara a insulelor, apele transparente ale oceanului, speciile nenumarate de pesti exotici, dar si testoasele marine care vin sa isi depuna ouale pe plajele de aici, formeaza un adevarat paradis. Pe care va indemn sa il vizitati, pentru ca, asa cum o sa vedeti si mai jos, arata cu adevarat de vis.
Noi am plecat spre arhipelag cu o barca de viteza, ceea ce a facut ca drumul sa dureze aproximativ o ora jumate. Daca aveti rau de mare, ar fi bine sa luati o pastila calmanta inainte de a va urca la bord, ca sa nu va transformati calatoria intr-un chin. Desi Similan inseamna 9 in limba localnicilor (Yawi), arhipelagul inglobeaza acum 11 insule, dintre care insa sunt deschise pentru accesul turistilor doar doua: Ko Similan (cea mai mare dintre ele) si Ko Huyong (unde se afla cea mai mare plaja din arhipelag). Le-am vizitat pe amandoua si trebuie sa recunosc ca natura de aici m-a lasat fara cuvinte.
Am inceput cu Ko Similan, unde am ajuns destul de devreme, asa ca locul nu era foarte plin de turisti, ceea ce ne-a permis sa ne bucuram mai linistiti de frumusetea insulei. Cei mai aventurieri au urcat pe una din stancile inalte de aici, pentru a admira arhipelagul de sus, insa eu am ales sa ma bucur de plaja si de apa incredibil de transparenta.
Cred ca am stat cam o ora jumatate aici, dupa care, chiar in momentul in care locul a inceput sa se aglomereze, ghida noastra ne-a anuntat ca vom pleca spre urmatoarea insula. Insa ne-a facut si o surpriza pe drum, pentru ca micul nostru iaht a oprit la un moment dat, iar doritorii au putut face baie in apele turcoaz ale oceanului. Sau au putut face snorkeling, pentru a descoperi faimoasele testoase marine din parcul natural. Eu le-am admirat de pe barca si am vazut cel putin 3 in scurtul timp petrecut aici!
Ne-am indreptat apoi spre Ko Huyong, unde urma sa luam si masa. Chiar daca are o plaja mai mare, aici totul parea mai aglomerat cu turisti, asa ca nu m-am mai simtit la fel de bine ca pe Ko Similan. Asta chiar daca apele de aici erau la fel turcoaz, natura la fel de salbatica, iar mancarea a fost extrem de delicioasa. Ne-am felicitat cu totii ca am ales sa plecam mai devreme de la hotel si astfel sa ajungem cat mai repede la arhipelag, pentru ca astfel am putut sa ne bucuram la maxim de prima insula explorata. Ceea ce va recomand si voua sa faceti daca ajungeti in vacanta in sudul Thailandei.
Din fericire insa, am aflat ca parcul natural Similan & Surin limiteaza tot mai mult numarul turistilor care pot vizita zilnic insulele, ceea ce asigura protectia faunei si vegetatiei de aici, dar si un confort mai mare turistilor care vor sa descopere acest paradis. Un paradis pe care m-as bucura sa il poata vedea si alte generatii, la fel de splendid! De aceea m-am bucurat sa vad ca echipajul barcii noastre purta tricouri imprimate cu informatii despre anii necesari deseurilor de plastic pentru a se descompune. Si care nu sunt deloc putini! Cu acest gand am plecat din Insulele Similan, bucurandu-ma ca Thailanda face atat de multe pentru a proteja mediul (am scris AICI si despre un alt parc natural descoperit de mine in aceasta vacanta), asta in contextul in care este vizitata de zeci de milioane de turisti in fiecare an.
Khao Lak
Cei de la Autoritatea de Turism a Thailandei au ales sa ne cazeze in zona Khao Lak, in loc de mai popularul Phuket, tocmai pentru ca aici plajele nu sunt invadate de un numar atat de mare de turisti, astfel incat sunt mult mai linistite. In plus, nici traficul nu este atat de nebun in Khao Lak, asa ca am putut sa ne deplasam mai usor spre obiectivele pe care le aveam in program. Nu am putut decat sa ma bucur de alegerea gazdelor noastre, mai ales ca hotelul JW Marriott Resort & Spa din Khao Lak s-a dovedit un adevarat paradis cu piscine infinite, cu gradini luxuriante si o plaja de vis, umbrita de palmieri inalti. Despre acest hotel voi scrie insa intr-un alt articol, dar pana atunci va las cu cateva imagini de pe plaja de aici. E de neratat, evident, un apus de soare pe aceasta plaja, eventual insotit de un cocktail de la Beach Bar.
Promit sa va povestesc mai multe in curand despre JW Marriott Khao Lak Resort & Spa, insa acum o sa imi iau la revedere de la voi cu o alta plaja faimoasa din sudul Thailandei, cea de langa aeroportul din Phuket.
Mai Khao Beach
Daca vreti astfel de fotografii spectaculoase, puteti opri la plaja Mai Khao chiar in drum spre aeroportul din Phuket. Din parcare puteti veni fie pe jos (o distanta de circa 1 km) fie cu un tuktuk, asa cum am facut noi. Locul este foarte cautat de turisti, asa ca e posibil sa va ia destul de mult timp si mai multe aterizari pana veti reusi fotografia perfecta. Noi eram destul de in graba, asa ca asta e tot ce am reusit 🙂
Dar uite ca asta e inca un motiv numai bun sa revin in Thailanda, pentru ca e o tara ce are atat de multe lucruri si locuri incredibile de descoperit. De altfel, asa cum am promis, voi reveni curand cu alte articole despre aceasta tara a zambetelor. Pana atunci insa, sper sa ne auzim cu bine.
Text: Ovidiu Muresanu – Dapper 3.0. Digital Gentleman. Passionate Traveler. Founder at: www.OvidiuMuresanu.com
Foto: Ovidiu Muresanu / Alina Aliman / Shutterstock