Seară de distracţie turistică în Kamala Beach, lângă Patong: Phuket FantaSea, „The Ultimate Cultural Theme Park”. Un experiment atât de excesiv şi suprem şi tematic – mai puţin cultural – cam la limita suportabilităţii. Mai întâi, dumneata, ca plătitor de bilet la distracţie, erai un pic frăgezit la ochi şi urechi de-a lungul aleilor din Carnival Village. Muzică agresivă, magazine cu decoruri suprarealiste, personaje, oglinzi, auriu de ţi se lipea de retină, ce mai, perfectul mecanism de amuzat poporul – care se veselea, localnici şi turişti deopotrivă, câtă frunză, câtă iarbă.
Festivităţi, parade, demonstraţii de meşteşuguri, showuri în aer liber, trupe live, plimbare pe elefanţi, jocuri inspirate de fauna subacvatică în Similian Islands. Golden Kinnaree, „cel mai mare restaurant-bufet din lume!”, unde gătesc „cei mai buni chefs” din ţară, „cele mai regale feluri de mâncare”. Tiger Jungle, un „Theatrical Safari”, înfăţişând animale în 12 scene mistico-exotice inspirate de legende antice, cu efectele audio şi video aferente. Astea toate ca încălzire, ca să nu zic anestezie locală ochi-urechi, pentru supremul „Cultural illusion show: Fantasy of a Kingdom”.
Recunosc, spectacolul stil Las Vegas a fost grandios. Cu dans tradiţional, muzică, iluzionişti, costume somptuoase, acrobaţii, cascadorii, efecte 4D, fete cu aripi paietate, balet aerian, ploaie reală pe scenă, pirotehnie, baloane, măşti, capre, găini, porumbei, elefanţi (vreo 30). Mie însă mi-a cam lipsit tragerea de inimă. Nu fac pe blazata, poate a fost doar oboseala informaţională, dar n-am rezonat cu butaforiile comerciale, cu eclectismul ăsta excesiv. Aş fi vrut să depistez mai limpede ce ţine de cultura antică Thai şi ce de performanţe tehnice sau de marketing pur. Şi nu-mi place folosirea animalelor ca entertainment, nu ştiu unde e graniţa fermă între ce pot face animalele păstrându-şi demnitatea şi ce nu. Dacă aş fi avut 12 ani, aş fi fost fascinată. Dar de data asta n-am avut.