Douăzeci de grădinari. Atâția oameni se ocupă de vegetația de la Sea Sand Sun Resort & Villas, în Na Jomtien. Nu știu dacă aceasta este prima informație pe care ai vrea s-o afli despre un hotel, dar după ce ai intrat aici înțelegi de ce.
Un pic de context. Am mai scris despre Sea Sand Sun în urmă cu câțiva ani, aici, în seria „Galeria Ospitalității – Cele mai faine hoteluri din Thailanda”. Atunci îl priveam cu ochiul jurnalistului care prezintă o destinație. Acum, am avut ocazia să stau câteva zile în resort. Și e interesant cum se schimbă perspectiva când nu doar documentezi un hotel, ci îl locuiești. De data aceasta, am început să observ oamenii – nu doar luxul camerelor și calitatea serviciilor.
Revenind la grădinari. Sea Sand Sun este mai degrabă un domeniu botanic în care, din loc în loc, au fost ascunse vile, pavilioane, alei și piscine private. Arborii maturi — unii dintre ei ajunși la 50–80 de ani — sunt atât de mari, iar vegetația atât de densă, încât unitățile de cazare aproape dispar printre frunze. Zărești un acoperiș, o alee, o terasă. Resortul e atât de întins încât te deplasezi cu mașinuțele de golf, iar drumul dintre cameră și restaurant poate deveni o adevărată plimbare printr-o grădină tropicală. Din care nu lipsește „căsuța spiritelor”, desigur.
Patitta și farfuria mea rătăcită prin bufet
Dimineața, la micul dejun, umblam cu farfuria în mână și citeam prudent etichetele zecilor de preparate expuse apetisant. Pentru un călător cu alergii alimentare, un mic dejun thailandez poate fi uneori un mic exercițiu de detectiv: ce este în sosul acesta, ce ingrediente ascunde curry-ul celălalt și, mai ales, unde s-au întâlnit fructele de mare cu mâncarea pe care tocmai mă gândeam s-o pun în farfurie.
În preajmă, cu ochi de amfitrion vigilent, era doamna Patitta Chinin Adinolfi, General Manager al resortului. M-a întrebat dacă caut ceva. I-am explicat problema. Mi-a luat farfuria din mână și m-a condus din nou prin fața meselor, indicând cu hotărâre: asta n-ai voie, asta nu, nici asta. Apoi a chemat un chef și i-a explicat situația. Soluția a fost mai simplă și mai sigură: să-mi pregătească ceva separat, astfel încât să evite și riscul unei contaminări încrucișate cu fructe de mare. Și, pentru că eram parte din delegația de jurnaliști invitați la resort, Patitta a rămas apoi la masă cu mine.
Și aici s-a întâmplat ceva ce nu avea absolut nicio legătură cu hotelurile. Mi-a văzut cartea de vizită. Are un colț imprimat în albastru, ca o bucată de pânză vopsită în indigo, cu acele treceri neregulate de culoare pe care le iubesc atât de mult. Patitta a privit-o și a întrebat: „Indigo?” Atât mi-a trebuit. I-am povestit despre pasiunea mea pentru textile și despre faptul că am învățat să vopsesc cu indigo într-un orășel din nordul Thailandei, Phrae, unde am și prieteni. I-a zâmbit toată fața și parcă i s-au umezit ochii.
„Eu sunt din Phrae”, mi-a spus. „Nu prea am întâlnit turiști care să fi ajuns acolo.” Și gata. Ne-am plăcut. Poate pentru că, dincolo de conversația convențională gazdă–musafir, apăruse dintr-odată un fir comun: Phrae, indigo, textile. Iar Patitta e, într-un fel, bucățică ruptă din profilul ospitalității thailandeze. Oricum, fac eu ce fac și tot la oameni trag.
O grădină care nu a fost sacrificată pentru hotel
Dar revin la cel mai spectaculos lucru la Sea Sand Sun: vegetația. În multe resorturi tropicale, natura este decorul în care se așază arhitectura. Aici, ai senzația inversă: arhitectura a trebuit să-și găsească locul printre copacii care erau deja acolo când proprietarii au preluat, în urmă cu aproximativ două decenii, terenul și au extins unitățile de cazare.
Iar asta schimbă și felul în care percepi luxul. Căci nu e vorba doar despre dimensiunea unei vile sau despre o piscină privată ascunsă în verdeață. Este luxul de a păstra un copac care a crescut acolo cu mult înainte ca cineva să decidă să construiască un resort.
Sea Sand Sun își asumă, de altfel, conservarea arborilor maturi ca parte a politicii sale de sustenabilitate. Resortul îi consideră „inima” proprietății și spune explicit că sunt păstrați tocmai pentru că sunt de neînlocuit. Iar cei 20 de grădinari nu mai par deloc o cifră extravagantă. Sunt oamenii care fac posibilă această iluzie de junglă domesticită.
Sustenabilitatea, dincolo de cuvinte
Mi se pare interesant că, în cazul Sea Sand Sun, sustenabilitatea nu trebuie căutată într-un slogan pus discret pe un panou din lift. Ea se vede în lucruri destul de concrete: resortul are panouri solare, folosește un sistem de apă subterană pentru irigarea plantelor și curăță plaja de două ori pe zi. Oaspeții sunt încurajați să refolosească prosoapele, iar resortul spune că reciclează apa pentru grădini și folosește hârtie reciclată.
Există și o componentă comunitară: Sea Sand Sun sprijină anual o casă pentru copii cu tulburări din spectrul autist, oferă hrană călugărilor de la templul din apropiere și organizează acțiuni pentru vârstnici din comunitate. Resortul primește, de asemenea, studenți în programe de internship, asigurându-le cazarea și mesele.
Nu toate aceste lucruri sunt spectaculoase în sine. Împreună însă spun ceva despre felul în care un hotel își înțelege locul în comunitatea în care a fost construit.
Seara, la Horizon
La cină, povestea se mută dinspre frunze spre farfurii. The Horizon este un restaurant deschis, cu terasa orientată către mare și piscină, iar cina oferită delegației de jurnaliști a fost, ca atmosferă, exact opusul filmelor publicitare cu perechi perfecte care se plimbă fericite pe plajă și ciocnesc pahare la apus.
La masa noastră cei 12 invitați discutau, fotografiau, gustau, comentau. Mâncarea a venit într-o succesiune de preparate thailandeze – irezistibil de arătoase. Prudența mea nu mai era necesară: gazda reținuse deja restricțiile mele și îmi comandase alte feluri decât cele servite restului mesenilor. Și, undeva între o farfurie și alta, Patitta a devenit din managerul unui resort un om cu care vorbeam despre Phrae, despre indigo și despre locurile din Thailanda pe care le iubim.
Poate că acesta este motivul pentru care am ales acum să scriu mai puțin despre „fișa documentară” din frumosul media kit Sea Sand Sun Resort & Villas și mai degrabă despre sufletul unei proprietăți: oamenii care o țin în viață și grădina care, după zeci de ani de creștere, a reușit să rămână la fel de importantă ca hotelul construit în mijlocul ei.
Text și foto: Anca Ciuciulin
Foto: Anca Ciuciulin / https://www.seasandsunvillasth.com