Text si Foto: Anca Ciuciulin
Reguli de comportament când vizitați templele buddhiste
Responsabilitate culturală – sau diferența dintre un turist ignorant și un vizitator respectuos
Da, știm că e foarte cald, doar suntem în Asia de Sud-Est. Totuși, când vizitați un locaș de rugăciune buddhist pășiți pe pământ sfânt, așa cum este cazul în orice așezământ religios, fie templu, biserică, moschee, catedrală; se cuvine întreaga reverență a respectului, manifestată prin ținută, comportament și atitudine. Altminteri, să nu vă mirați dacă un buddhist practicant vă va atrage atenția asupra greșelilor de etichetă și protocol, căci statutul de turist turbat de caniculă nu absolvă, totuși, impolitețea.
Salut simbolic. Atunci când intră în încăperea unde este altarul, un practicant al buddhismului va face trei mătănii cu fața către altar, ca simbol al faptului că se predă pe sine și își manifestă dorința de a exista în beneficiul tuturor ființelor de pe lume. Vizitatorul însă va înclina doar capul, cu mâinile împreunate. Nu, nu înseamnă că vă „trădați” propria religie, ci că doar vă respectați gazdele.
În picioarele goale. În temple, întotdeauna, se intră fără încălțăminte. Probabil veți vizita mai multe pe zi, așa că puteți să vă eficientizați descălțarea și încălțarea purtând șlapi sau mocasini. Iar dacă sunteți nevoiți să legați șireturile pantofilor sau adidașilor, nu bombăniți, nu vă lamentați, doar țineți minte cu ce trebuie să vă încălțați a doua zi.
Capul să fie descoperit, în schimb trebuie acoperit cât mai mult din restul trupului atunci când se intră în temple sau încăperi unde este un altar închinat lui Buddha. Decența impune ca măcar umerii și genunchii să fie acoperiți. Adică nu în maieu, șort, bermude, fustă scurtă. Templele și alte obiective turistice intens vizitate pun la dispoziție chimonouri. Dar cel mai practic este să aveți mereu un șal mare și ușor, care poate înveli aproape întregul corp. Inclusiv bărbații își pot improviza un sarong peste bermude.
Este dovadă de respect ca nivelul la care țineți capul să fie mai jos decât statuile sau imaginile lui Buddha și decât călugării, călugărițele și oamenii vârstnici; toate acestea sunt simboluri care nu se ating, mai ales capul nu se atinge sub nicio formă. Poate fi fascinant pentru un occidental să vadă prima oară un Buddha culcat; totuși, nu vă apropiați prea mult în încercarea de a face fotografii, iar dacă este posibil, îngenunchiați așa fel încât capul dumneavoastră să fie mai jos de statuie.
Cum (nu) se stă. Nu se stă cu picioarele întinse cu talpa înspre altar sau înspre un călugăr, căci este un semn al lipsei de respect. Iar cei care se lungesc pe podea dau dovadă de crasă indolență – vor arde în iad. Mă rog, nu chiar imediat, dar ați prins ideea. Postura acceptată este să se stea pe jos sau pe o pernă, cu picioarele încrucișate. Dacă această poziție este dificilă din perspectiva unor probleme fizice, este permis să se stea pe un scaun, în spatele încăperii cu altarul.