Jurnal culinar: Mazilique à la Thailanda Partea II

Text și foto: Cristina Mazilu

Ziua 4 – Sukothai

Sukothai a fost singurul loc in Thailanda unde am dormit două nopți în același loc. Foarte bucuroasă am fost în următoarea dimineață că nu a trebuit să mă împachetez în panică și să fug la un alt aeroport.

Așa că după un mic dejun care a fost niște orez prăjit cu porc (că eggs benedict găseam și acasă so why bother), am plecat spre Parcul Istoric Sukhotai. Cum scrie și pe Instagram, aici se găsesc multe dintre ruinele primului regat al Thailandei și e un loc în care merită să-ți petreci una-două ore.

Mai departe am făcut ce știm noi mai bine – o pauză de masă la Sweet Rice Cafe, unde am scăpat cu satay, porc cu lemongrass și alte asemenea. Plus înghețată de fructul pasiunii și mango.

Asta a fost însă doar încălzirea. Am plecat într-un mic turneu la periferia orașului, unde am mers la niște oameni acasă să ne învețe să facem deserturi tradiționale.

Primul pe care am încercat să-l fac se numește Kra Daek Nga și constă într-un fel de biluțe făcute dintr-un orez fiert care este bătut în piuă până devine un aluat lipicios. După care se amestecă cu pudră de susan negru amestecat cu sare, apoi se modelează în biluțe mici în interiorul cărora se pot pune fulgi de nucă cocos caramelizați. După care se tăvălesc din nou prin pudră de susan și se mănâncă cu viteză. Sau cel puțin eu una așa am pățit.

A mai urmat apoi un alt episod la niște alte gospodine în curte, care au încercat să mă învețe (fără succes) să rad nuca de cocos și un al treilea moment în care am văzut cum se face pop-rice (adică popcorn din orez, cred că așa putem să-i zicem, nu?). Dar pentru astea puteți merge pe Cristina Mazilu (@mazilique) • Instagram photos and videos să vedeți highlight-urile Thailand 1 și 2.

Sigurul lucru pe care l-am mai putut face pe ziua respectivă a fost să eșuez la hotel și să văd ce înseamnă de fapt masajul thailandez timp de vreo două ore. Aș fi rămas și mai mult, da’ se închidea spa-ul. Așa că mi-am promis că data viitoare când ajung în Thailanda o să-mi rezerv o zi întreagă, în care de dimineață până seară o să stau la masaj. Îmi golește mintea mai cu spor decât meditația.

Ziua 5 – Chantaburi

În ziua asta n-am mai scăpat. La ora 7 eram la aeroport, de unde am luat un zbor către Bangkok, iar după o scurtă escală, un altul către Trat. A urmat apoi un drum cu mașina de o oră, astfel încât la prânz eram în Chantaburi, unde am luat prânzul la restaurantul Nam Prik Khao Sauy. Aici o doamnă bucătăreasă-celebritate-locală a insistat să se pozeze cu noi crezând că și noi suntem niște bucăți cum n-a văzut Internetu’ în România. N-am vrut să o dezamăgim, că doar ne pregătise niște platouașe pentru care nu vreau să mă gândesc cât timp se pierde vremea cu platingul.

Mai departe ne-am plimbat prin vechiul oraș și, dacă ar fi fost deschise, am fi vizitat magazinele de bijuterii realizate cu pietre prețioase de pe Gems Street. Nu erau, așa că am făcut o poză stupidă…

…și banii economisiți pentru că nu ne-am luat bijuterii i-am spart într-o piață pe roti (un fel de clătite) cu lapte condensat. Muuuulte roti cu lapte condensat. Cât să ne deschidă pofta de cină.

(Dacă vi se pare că în această vacanță în Thailanda m-am rostogolit din cârciumă-n cârciumă, nu vă înșelați. Au trecut două săptămâni de când m-am întors și în continuare am haine care nu-mi mai vin.)

Ziua 6 – Rayong, Pattaya și Bangkok

După micul dejun (ghiciți ce – tot roti cu lapte condensat am mâncat, damn it), am plecat cu mașina spre Rayong.

După un drum de o oră, am ajuns în fața templului Krasae Kuha Sawan, unde am primit o coroniță de flori și-o nucă de cocos cu care sper că m-am făcut remarcată încă din prima poză a articolului.

Citisem că în Rayong există livezi pe care le poți vizita și, când fructele sunt în sezon, poți gusta până la 20-25 de feluri diferite. Ceea ce mie mi se pare un pic de paradis. Mai ales pentru că, în urmă cu un an, în Kuala Lumpur, gustasem pentru prima dată mangosteen și aproape mi-au dat lacrimile pe un colț de tarabă din piața de noapte Jalan Alor, când mi-am dat seama cât de multe fericiri mici mai există de descoperit.

În livada în care am ajuns în Rayong nu doar că am mâncat mangosteen până am pocnit, dar am și cules fructe; și probabil că aș fi umplut portbagajul dacă nu mi se atrăgea atenția că nu am cum să mânânc greutatea mea în fructe (deși nu sunt convinsă, aș vrea să verific o dată).

Din livadă am luat o barcă și ne-am plimbat jumătate de oră pe râu ca să vedem șopârle și iguane. După ce am bifat vreo două ne-am întors la mal să ne reluăm bunele tradiții și să mâncăm tot ce prindem. Dacă am învățat ceva în Thailanda e că eu nu știu când să mă opresc.

După ce am ras tot și de pe masa asta, am luat iar mașina și după vreo oră și jumătate am ajuns în Pattaya unde ne-am oprit să vizitam Sanctuary of Truth – un templu realizat în întregime din lemn, fără niciun fel de metal, nici măcar un cui.

De aici am plecat (tot cu mașina) spre Bangkok, unde am ajuns seara și ne-am cazat la același Chatrium Hotel Riverside. Am dat o scurtă tură prin oraș, cât să nu zic că am fost la Bangkok și nu m-am plimbat cu tuk-tuk-ul. Am ajuns și la Jai-Fai – un restaurant street-side care anul trecut, la prima ediție a ghidului Michelin pentru Bangkok, a primit o stea.

Desigur, era rezervat până în noiembrie și 72 de mese în așteptare, așa că am lăsat-o pe data următoare și ne-am îndreptat către Chinatown. Aici toată strada e plină de street food joints, așa că n-a fost o problemă să găsim alte locuri unde să stăm la coadă. La un moment dat, ne-am și parcat fundurile într-un restaurant chinezesc, unde am comandat toate dim sum-urile de pe meniu. Desigur, nu ne-am întors la hotel până nu ne-am mai oprit la o tonetă pentru încă o tură de roti cu lapte condensat. Dau vina pe Titică pentru situația asta.

Înapoi la hotel iar am rămas pe balcon uitându-mă la oraș. Era ultima noapte petrecută în Bangkok.

Ziua 7 – Bangkok

Dacă cineva a avut răbdare să citească până aici, nu pot decât să vă felicit. Meritați o banana bread.

Revenind. Țineți minte problema mea cu trezit pe care am avut-o încă din prima zi? Ei bine, nu mi-a trecut, așa că am ratat momentul de dimineață în care trebuia să merg într-o piață. În schimb, am stat și-am mâncat din mangosteen-ul furat din livadă cu o zi înainte până s-a făcut prânz și am mers la un curs de gătit.

Cu această ocazie am învățat să fac green papaya salad (platingul cu floricele nu-mi aparține, so don’t judge), supă Tom Yum (preferata mea) și pad-thai.

E probabil una dintre cele mai mari realizări ale vacanței, așa că voi mai reveni pe această temă (și cu rețete complete) odată ce le reproduc și la mine în studio.

Din fericire mă pregătesc să închei povestea asta care părea că nu se mai termină, pentru că în restul zilei mare lucru n-am făcut. Am petrecut două ore în cel mai mare Watson’s pe care l-am găsit, de unde am plecat cu dubios de multe sheet masks și alte cosmetice asiatice, după care alte câteva ore căutând condimente, sosuri și alte chestii pentru care am spus o rugăciune mică la Buddha să nu mi se verse în bagaj.

Au mai rămas multe lucruri de făcut în Bangkok, dar mai ales în Thailanda. Ce bine că am de ce să mă întorc.