Călătorul dispus să afle mai multe despre identitatea culturală siameză poate asista la fabricarea unor obiecte sau chiar poate deprinde câte un meșteșug. Lecții de gătit sau de masaj, de împletit coșuri sau ornamente din frunze de bananier, cursuri de dans sau de Muay Thai, pictură pe ceramică sau pe umbrele din hârtie și câte altele. Printre artele artizanale însă, este una cu totul miraculoasă: vopsitul textilelor cu indigo – numit „mo hom”.
Vreți să vă bucurați de o lecție de „albăstreală” foarte la îndemâna turiștilor? Mergeți în Ban Thung Hong, suburbie a orașului Phrae, unde toată echipa de la atelierul Baan Pa Ngiam vă stă la dispoziție pentru lecții de împăturit și vopsit cu indigo câte o eșarfă albă. Vă alegeți modelul dintr-un catalog, apoi înfășurați, legați, strângeți, înnodați pânza după cum vă arată maestrul. Vă puneți ditamai mănușile de cauciuc și cufundați legăturica în imensele recipiente cu lichidul rezultat din fermentarea plantei Indigofera Tinctoria, responsabilă pentru magicul albastru. Vopseaua asta are și proprietăți antiseptice, ba chiar și de protecție UV, în plus menține răcoarea – veți vedea că hainele vopsite cu indigo intens sunt mai reci la pipăit – motive pentru care hainele fermierilor sunt „mo hom”.
Tot în Phrae am încercat pentru prima oară vopsitul cu frunze aplicate direct pe pânză și lăsate la fermentat; pigmenții impregnați desenează contururi faine, suave ca niște acuarele, în toate tonurile vegetale. Gazda-instructor, dna Krittanan Thongvipawon, a precedat lecția cu un excelent prânz tradițional.
Ceva mai academic structurat este Studio Naenna din Chiang Mai, al cărui logo zice: Ethical Fashion and Eco Design. Acolo vedeți vasele ceramice unde fierbe indigoul menținut permanent „viu” non-stop, ani la rând; primiți informații foarte documentate despre vopsitul natural nu doar cu planta Indigofera Tinctoria, ci și cu alte plante, despre tehnicile ancestrale de țesut, apoi vi se arată cum se utilizează un război de țesut „portabil”, practic, legat de spatele țesătoarei ca să îl poată folosi oriunde.
La fel se țese în satul Mae Sa Mai, la tribul Hmong; acolo am văzut cum se lucrează în tehnica batik, originară din Indonezia, ce presupune vopsitul cu indigo al țesăturilor din cânepă sau bumbac, după ce modelele au fost minuțios trasate cu ceară topită. Procesul durează zile și săptămâni la rând, de unde și prețul destul de ridicat al pieselor respective. Dar, vă asigur, merită fiecare baht.
Text și foto: Anca Ciuciulin